Noduri pescărești de bază la crap

Pescuitul, indiferent de stilul practicat, presupune utilizarea unui număr redus sau semnificativ de noduri.

În esență, pentru a ne numi pescari în adevăratul sens al cuvântului, trebuie să știm cum se leagă măcar câteva noduri de bază, suficiente pentru a ne descurca la început de drum.

După ce prindem ceva experiență, așteptările vor crește din toate punctele de vedere. Prin urmare, vom descoperi abordări, nade, monturi, momeli și, desigur, noduri noi.

Articolul de față își propune realizarea unei prezentări complete a nodurilor pe care orice pescar de crap trebuie să le știe pentru a putea pescui eficient în orice condiții.

Cuprins

1.Principiile legării nodurilor pescărești
2.Noduri de care avem nevoie în pescuitul la crap
3.Nodul Arbor
4.Nodul Albright
5.Nodul Clinch îmbunătățit
6.Nodul Palomar
7.Bucla dublă
8.Bucla de ledcore
9.Nodul Rapala
10.Nodul fără nod
11.Nodul pentru cârligele cu paletă
12.Nodul de prindere a săculețului solubil
13.Alte tipuri de noduri

Aparent, nodurile pescărești par a fi ușor de învățat. În realitate, orice nod necesită exercițiu și atenție sporită pentru a fi efectuat în mod corect.

De fiecare dată când realizăm un nod, trebuie să ne amintim că acel nod face legătura între noi și peștele pe care dorim să îl prindem.

Orice greșeală în executarea nodului, fie ea și una minoră, poate face diferența între un pește prins și unul scăpat.

Pe lângă încrederea în firele folosite, nade, momeli, echipament șamd. întotdeauna trebuie să ne bazăm pe siguranța nodurilor pe care le facem. Calitatea firelor utilizate nu va putea compensa niciodată defectele un nod slab, legat greșit.

1. Principiile legării nodurilor pescărești

Pentru a ne asigura că nodurile noastre sunt conforme trebuie să avem în vedere următoarele aspecte:

proprietățile firelor folosite
alegerea corectă a diametrului firelor
umectarea firelor
strângerea nodurilor
tăierea surplusului de fir
verificarea rezistenței nodului

A. Proprietățile firelor folosite

Mai sus aminteam de calitatea firelor. Logica bunului simț spune clar că un fir slab, cu rezistență scăzută, vechi, nu va reprezenta niciodată o alegere bună.

Pentru a lega noduri rezistente întotdeauna vom avea nevoie de fire noi de calitate superioară sau fire utilizate moderat, ce încă își păstrează proprietățile.

Cum verificăm dacă un fir este vechi?

Adesea, firele de pescuit se degradează în timp, uneori chiar și fără a fi pescuite. Durata în care un fir poate ajunge inutilizabil diferă în funcție de mai multe criterii : numărul de partide în care a fost folosit, existența structurilor submerse pe substrat ce pot afecta firul, numărul de driluri și aruncări la care a fost supus, diametrul firului șamd.

Firele vechi, care prezintă risc de rupere la nod sunt ușor de recunoscut.

În primul rând un fir pescuit frecvent își va schimba culoarea față de momentul în care a fost pus pe tamburul mulinetei. Din cauza soarelui firele ,,se coc" mai devreme sau mai târziu. Un fir copt, se va rupe uneori chiar și fără un nod, ori la cel mai simplu nod va ceda foarte ușor.

Firele supuse unui pescuit dificil, în agățătură abrazivă (praguri, copaci, stuf tăiat, scoici, șamd.) se vor deteriora mult mai rapid decât firele folosite la partidele în care pescuim pe zone curate. Vom remarca pe cuprinsul firului zone în care se exfoliază din cauza contactului cu obstacolele submerse. În aceste de cazuri, este recomandat să înlăturăm prin tăiere porțiunea de fir cu probleme. Astfel ne vom putea baza în continuare pe firul nostru și nodurile realizate. Dacă firul a fost afectat într-o proporție ceva mai ridicată este indicată înlocuirea.

Drilurile și lansările contribuie la uzura firului. Un fir solicitat are o durată de viață mult mai scurtă decât un fir ceva mai ,,odihnit".

Firele de diametre reduse (spre exemplu 0.20 mm) nu sunt la fel de rezistente în timp precum firele groase (0.40 mm). Acest lucru apare din cauza diferenței de diametru. Firele subțiri sunt mult mai sensibile la condițiile de pescuit amintite mai sus și prin urmare trebuie schimbate realtiv des, deoarece pot ceda mult mai ușor. În schimb firele de un diametru superior își păstrează ceva mai bine proprietățile, grosimea acestora fâcând diferența în ce privește uzura în timp și pescuitul în condiții dificile.

B. Alegerea corectă a diametrului firelor

Rezistența nodurilor pe care le efectuăm va fi dictată pe lângă proprietățile firelor și de diametrul acestora.

Regula este una cât se poate de simplă. Concomitent cu mărirea diametrulul firelor utilizate rezistența nodurilor va crește.

Dezvantajul principal al nodurilor realizate din fire groase este dimensiunea acestora. În anumite cazuri, mărimea unor noduri ne poate încurca, fiind recomandate fire de până la o anumită limită superioară. În alte situații este de preferat alegerea nodului cel mai suplu pentru a evita astfel de neplăceri. Despre toate acestea voi discuta ceva mai târziu, în capitolele următoare, unde voi veni cu exemple concrete.

C. Umectarea firelor

Una dintre cele mai importante etape din legarea unui nod este umectarea firelor.

Adesea firele pot să nu alunece natural pe parcursul realizării nodului fiind necesară udarea. Această operațiune se face cu scopul împiedicării deteriorării calității și rezistenței firelor după efectuarea unui nod.

Din cauza presiunii exercitate de spirele unui nod, firul se poate ciupi, exfolia, ori ,,arde" în limbaj popular. Astfel, deși nodul este legat corect și se bucură de rezistența dorită, putem avea un punct slab, mai sus de nod, în porțiunea de care s-au frecat spirele.

Pentru a evita ruperea firului înaintea nodului, tot ce trebuie să facem este să umectăm firul în porțiunea respectivă și nodul totodată. Cea mai uzuală modalitate de umectare este trecerea firului prin salivă. Deși acest aspect al pescuitului nu este unul tocmai igienic, se bucură de o eficiență garantată. Nu am văzut și nici nu cred ca voi vedea vreodată un pescar care să prefere un recipient cu apă în detrimentul acestei metode.

D. Strângerea nodurilor

Orice nod, indiferent de cât de bine arată trebuie să fie strâns corect. Strângerea nodului este importantă deoarece securizează nodul împotriva desfacerii pe parcursul pescuitului.

Pe piața actuală se găsesc diferite dispozitive dedicate strângerii nodurilor. Cele mai frecvent folosite sunt compuse din un mâner de plastic ușor de apucat și un segment metalic în formă de cârlig de care atașăm firul sau cârligul ce urmează a fi legat. După fixarea firului sau a cârligului, strângerea nodului devine o formalitate.

E. Tăierea surplusului de fir

Penultima operațiune constă în tăierea surplusului de fir sau fire rămase în urma legării nodului.

Firele trebuie tăiate astfel încât să nu lăsăm o porțiune mare înafara nodului, dar nici prea din scurt, pentru a împiedica o desfacere a nodului în caz că acesta nu a fost strâns corect din varii motive.

Așadar, soluția optimă pentru orice nod este lăsarea unui mic surplus în urma tăierii, pentru siguranță. În anumite cazuri putem apela la flacăra unei brichete sau a oricărei alte surse de foc pentru a topi căpătul firului rămas înafara nodului. Astfel, șansele ca firul să alunece și nodul să se destrame vor fi minime.

Îndepărtarea surplusului de fir ar trebui realizată întotdeauna cu ajutorul unei foarfece sau a unui clește. În niciun caz nu recomand folosirea dinților. Dantura va fi afectată în timp, mai ales dacă secționăm fire de diametre mari. Prin urmare, folosiți foarfecele sau cleștele cu încredere, pentru a evita în viitor vizitele la stomatolog.

F. Verificarea rezistenței nodului

Ultima etapă a efectuării unui nod este verificarea rezistenței nodului. Cu ajutorul dispozitivului de strângere a nodului putem trage în ambele sensuri pentru a vedea dacă am legat sau nu corect nodul.

Uneori, în urma tăierii surplusului de fir, dacă strângerea nodului nu a fost făcută corect și firul a fost tăiat din scurt, putem avea surpriza ca nodul să se desfacă în momentul în care îl testăm.

Peste această operațiune se poate sări doar dacă avem experiența necesară în a face noduri calitative. Totuși, o verificare suplimentară nu strică niciodată. Întotdeauna va fi de preferat să pierdem timp refăcând un nod greșit decât să pierdem un crap din cauza unei astfel de erori, deoarece dezamăgirea va fi una destul de mare.

G. Materialele necesare legării nodurilor

În momentul de față știm de ce avem nevoie din punct de vedere tehnic pentru a lega un nod. Totuși, etapele pot fi puse în valoare doar dacă avem instrumentele necesare efectuării nodurilor.

În funcție de tipul de nod vom avea nevoie de diferite materiale precum : fire, cârlige, plumbi, vârteje, dispozitiv de strângere al nodului, foarfece, clește șamd. Este foarte important ca în cazul oricărui nod să folosim doar accesorii potrivite, calitative și să nu apelăm la improvizații. Despre acestea voi vorbi în cazul fiecărui nod în parte pe parcursul capitolelor din continuarea articolului.

Recomandarea mea este ca înainte de încercarea unui nod nou, să vizionați minim o filmare sau un articol care să conțină fiecare pas al legăturii respective. Astfel, va fi mult mai ușor să reproduceți nodul în sine, deoarece respectând fiecare etapă nu aveți cum să greșiți.

Totuși, este posibil ca primele noduri să nu arate conform așteptărilor, motiv pentru care nu ar trebui să vă descurajați. Tot ceea ce trebuie să faceți este să identificați acel pas greșit care vă împiedică în legarea corectă a nodului. Nu e nimic complicat. Totul ține de exercițiu și de răbdare până la urmă.

Alăturați-vă comunității noastre pentru a fi la curent cu ultimele noutăți